Tabu

Efectiv toata viata m-am ferit de relatii.
Nu voiam sa ma leg de nimeni, voiam sa fiu libera sa fac ce imi doresc. Vedeam prietene implicate in relatii lungi si serioase (in masura in care poti avea asa ceva in liceu) si pur si simplu imi bagam picioarele. Nu puteam sa concep ca as putea sa ajung sa dau raportul cuiva. Cand m-am trezit, daca am mancat, unde ma duc, ce fac, cu cine vorbesc la telefon, de astea. Nu era stilul meu. Respingeam orice baiat care se apropia de mine si in mintea mea niciunul nu era bun (desi pe nici unul nu ajungeam sa-l cunosc pentru ca nu permiteam).
Pana m-am implicat intr-o relatie de asta โ€œserioasaโ€.

S-a intamplat, ce sa fac ?
Am vrut eu asta? โ€“ Nu
Ipocrizie?- Poate putin.

In fine, idea e ca s-a intamplat sa ajung in momentul de fata sa imi dau cu parerea in stanga si in dreapta despre aspecte ale vietii. Stateam si ma gandeam ca ar fi o idee buna sa mai astern pe hartie (electronica) o parte din gandurile mele, sa ma mai โ€œeliberezโ€. Si stau acum si scriu randurile astea fara sens, bat campii aiurea si in exact 3h si 25 min fac jumatate de an de cand sunt โ€œluataโ€ ca sa zic asa.
Sfat: nu va feriti de relatii. Eu am pierdut mult timp facand asta.